Leac pentru minte şi suflet în ajun de Izvorul Tămăduirii, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui

Ben Todică şi Valentina Teclici “la o sărbătoare a gândului“

Gelu Bichinet, Laurentiu Chiriac, Dan Ravaru

Joi, 19 aprilie, 2012, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui a avut loc lansarea cărţilor „În două lumi” de Ben Todică, Australia şi „Gioconda nimănui” de Valentina Teclici, Noua Zeelanda, doi vasluieni plecati de pe meleagurile mioritice.  Vremea bacoviană nu i-a împiedicat pe iubitorii de cultură şi literatură  să participe la o acţiune extrem de interesant[, o transmisie triplex Vaslui (România), Melbourne (Australia), Napier (Noua Zeelanda). Cu toate cã protagonistii nu au fost prezenti în carne si oase, ambii aflându-se la mii de kilometri depãrtare în tãrile adoptive, Ben Todicã în Australia si Valentina Teclici în Noua Zeelandã, prin intermediul tehnologiei, au putut fi în mijlocul celor prezenti la lansare. Titlul volumului de poezii apartinând Valentinei Teclici, “Gioconda nimãnui”, este o provocare pentru cititori, oferind poate chiar o descriere în douã cuvinte a autoarei. Predominã poeziile de dragoste si filosofice, cititorii fiind plãcut surprinsi de stilul rafinat si liber al autoarei. În ceea ce priveste lucrarea scriitorului australian de origine românã, “În douã lumi: interviuri si ecouri”, aceasta este o transcriere a logosului din interviurile sale filmate sau radiodifuzate. “Nu se cade ca doi oameni care si-au asternut pe hârtie gândurile si care doresc sã aparã în fata publicului vasluian sã nu beneficieze de aceastã întâlnire de suflet. Am fi bucurosi dacã am avea posibilitatea sã difuzãm aceste lucrãri în tot spatiul vasluian. În biblioteca noastrã se gãsesc 10 din cele 13 cãrti semnate de Valentina Teclici, si cea de-a doua carte semnatã Ben Todicã. Am încercat sã caut câteva cuvinte cheie în poezii. Cele mai des întâlnite au fost: colivie, gratii, orizont, vãzduh. Toate acestea mã duc cu gândul la sentimentele frumoase pe care le are autoarea fatã de poporul român, fatã de locurile natale si fatã de oamenii de aici. În multe din poezii am regãsit tristetea pe care de regulã o gãsesti la cei care au plecat. Acelasi lucru l-am sesizat si în interviurile pe care le-a realizat Ben Todicã, ce aduce des în discutie casa, locurile natale, atât zona Puiestilor cât si Oravitei”, a declarat Voicu Gelu Bichinet, director al Bibliotecii Judetene ” Nicolae Milescu Spãtarul” Vaslui. Amfitrionii evenimentului au fost Voicu Gelu Bichinet, director al Bibliotecii “Nicolae Milescu Spãtarul” Vaslui, Laurentiu Chiriac, director al Muzeului “Stefan cel Mare” Vaslui, Dan Ravaru, Constantin Donose, si Vasilica Grigoras, la eveniment fiind prezent si viceprimarul municipiului Vaslui, Valeriu Caragatã. (Vremea Nouă, Vaslui)

*

Întotdeauna o nouă apariţie editorială înseamnă încă o piatră pusă la temelia unei culturi. Faptul în sine trebuie apreciat aşa cum se cuvine, pentru că orice carte ascunde între paginile ei un adevărat univers care se particularizează prin arta autorului, prin tematica abordată, dar mai ales prin ecoul şi reverberaţiile spirituale pe care le produce în universul cititorilor ei.

Viceprimarul Vasluiului – Valeriu Caragata

În acest spirit Ben Todică ne oferă o nouă experienţă prin care ne solicită să fin părtaşi la un alt univers de trăiri, generat de nostalgia dorului  de ţară, împletit cu aureola spiritualităţii româneşti care se va regăsi întotdeauna acolo unde soarta adună la un loc pe cei de acelaşi neam şi limbă.

După ce ne-a delectat, într-un adevărat festin intelectual, cu prima sa carte ”Între două lumi” Ben Todică ni se prezintă din nou în calitate de autor, de data aceasta depăşind mirificul amintirilor şi nostalgiei trecutului, nu pendulând între două lumi, chiar coborând în realitatea celor două lumi, în cartea cu titlu fără echivoc sugerează acest fapt ”În două lumi” nu mai puţin străbătută la rândul ei de acelaşi fior al dragostei de ţară, neam şi Dumnezeu.

Cum o face? Simplu, folosind arta interviului, care pentru un om de presă este nota distinctivă a muncii şi talentului său. Pentru că tematica abordată, maniera în care canalizează discuţia, calitatea şi universul interlocutorului, completările şi sublinierile în consens cu convingerile personale, ca şi arta redării, fac din interviu o lectură interesantă şi nu rareori captivantă prin ineditul ei.

Într-adevăr prin cele 23 de interviuri, Ben Todică se aşează cu tact în cele două lumi, permiţându-şi chiar o antiteză detaşată, plecând de la realităţile vii pe care interlocutorii interviurilor sale le  prezintă cu veridicitatea şi autenticitatea faptelor trăite. Este interesantă lejeritatea cu care autorul se mişcă într-un areal extrem de variat cum este cel al ştiinţei şi culturii, al realităţilor economice şi politice, dar şi al realităţilor cotidiene, provocând prin dialog confesiuni şi convingeri asupra a ceea ce a fost, a ceea ce este şi a ceea ce ar trebui să fie.

Chiar de la început, prin cuvântul pastorului baptist Petru Popovici, ne introduce în universul credinţei în Dumnezeul tuturor, indiferent de limbă şi confesiune, cu accent însă pe principiile moralei creştine care trebuie să se regăsească cu fiecare generaţie, pentru că Biblia este una şi Evanghelia este Cuvântul lui Dumnezeu, pe care creaţia sa – omul – trebuie să-l mărturisească mereu. Nici că se putea un început de carte mai fericit, pentru că civilizaţia timpurilor noastre a modificat profund percepţia religioasă cu atingere implicită a moralităţii la toate nivelele trăirilor individuale şi colective.

Un loc aparte ocupă în carte experienţele artistice ale unor oameni de teatru şi film în contact cu Australia (Stela Popescu, Doru Puican, Vasile Bogdan, Eugen Cristea etc), prezenţa în universul ştiinţei prin realizări şi structuri academice (Ileana Costea), prezenţa muzeistică a lui Brâncuşi la Melbourne prin cele două păsări măiastre, similitudini în spiritualitatea folclorică prin Waltzing Matilda şi Mioriţa, ca şi universalitatea lui Mircea Eliade în spiritualitatea lumii (George Anca), experienţa existenţială a unei femei obişnuite (Alexandrina Stroiu), spiritul în care se dezvoltă generaţia nouă în peisajul multicultural al diasporei (Loredana Sachelariu), eforturile autorităţilor de a repara imensa prăpastie pe care dictatura comunistă a reuşit să o sape în relaţia cu diaspora (Anca Vişan şi Petru Luhan). Şi din nou Ciudanoviţa, eterna şi eternizata Ciudanoviţa care-şi revendică dreptul la transcendenţă prin eroii săi Tiberius Andone, Nistor Petre şi Dumitru Ion într-un ciclu de cinci interviuri încheiate cu ”Spovedania ultimului supravieţuitor”. Sunt doar câteva din minunatele interviuri din care răzbate poate cel mai pur şi frumos românism.

Chiar dacă autorul îşi manifestă modestia-i bine cunoscută (în apanajul marilor spirite), îndoindu-se parcă de valoarea intrinsecă a cărţii sale prin expresia ”nu gândi ce am scris parcurgând cartea nu poţi să nu simţi bucuria trecerii într-o altă lume” lumea ideilor pe care o idealiza atât de convingător Socrate şi Spencer. ”Ci simte ce poate face limba prin cuvânt” spune Ben Todică în fascinaţia lui mărturisită pentru limba şi spiritualitatea românească, accentuând cu veneraţie puterea cuvântului”pentru că la început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu” plasându-l astfel în universul metafizic.

Partea a doua cuprinde un număr de 30 de aprecieri ale unor personalităţi cu care autorul a fost în contact şi care-i cunosc preocupările, aprecieri făcute cu ocazia lansării primului său volum ”Între două lumi”, eveniment a cărui minunate ecouri se regăsesc fericit înmănunchiate aici, pentru a mărturisi posterităţii ce înseamnă să aparţii unei culturi, să te regăseşti într-o anumită spiritualitate şi tradiţie, în sfârşit să renaşti mereu din acea Românie profundă atât de dragă şi apropiată nouă.

 În fond prin tot ceea ce se scrie şi prin tot ceea ce face Ben Todică dovedeşte că este în fiecare clipă cu ţara şi pentru ţară.

 

Dr. Valeriu Lupu – Spitalul Judeţean Vaslui

 Prof.Valentina Lupu – Casa Corpului Didactic Vaslui  

**

Directorul Bibliotecii Judeţene Vaslui, Gelu Bichineţ

ÎN DOUĂ LUMI  (recenzie)

A fost o onoare pentru mine să citesc această carte şi este încă o onoare să mă aflu astăzi, alături de o societate atât de selectă, la acest demers cultural, lansarea oficială a cărţii “În două  lumi”, a unui mare român, domnul Ben Todică pentru a adăuga “un cuvânt despre rostirea românească” (C. Noica).

Pentru aceşti importanţi paşi din viaţa mea profesională, îi mai mulţumesc încă odată doamnei profesor Vasilica Grigoraş pe care o numesc “prietenă dragă”. Dumneaei a fost receptivă la mai vechea mea pasiune şi s-a gândit că aş putea depăşi memorialistica pentru a comenta lecturile obligatorii. Cartea domnului Ben Todică “În două lumi” este o lectură obligatorie  pentru orice român care are nevoie să înveţe dragostea de ţară fără profesor şi nu numai pentru aceştia. Când am văzut titlul, gândul  m-a dus la C. Noica, un filosof de marcă ce spunea în articolul “Întru” că “…a fi în are înţeles ca un a deveni în. Ca atare el indică deopotrivă  faptul  de a sta  şi de a se mişca în, o odihnă care e şi neodihnă, după cum exprimă o deschidere către o lume închisă, măcar determinată, ori, sub un alt unghi, o căutare în sânul a ceva dinainte găsit”.

Se spune că, în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi aminteşti de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată. Astfel că Ben Todică prin interviurile sale vrea să pătrundă în “uitarea românească“ pentru a “răs-suna istoria“. Interviurile îl ţin aproape pe moderator de “Coasta Boacii“, de lumea din care nu a plecat decât fizic, căci mental, sufleteşte şi emoţional e aici cu noi, “la o sărbătoare a gândului“ , alături de prietenii pe care-i provoacă să vorbească despre lumile luiîn care este lucrător.

Brânduşa Dobriţă

Lectura cărţii “În două lumi“ oferă o experienţă necesară românului care trăieşte în România şi care e sensibil la multe evenimente majore, căci dezvăluie deopotrivă o declaraţie de dragoste pentru lumea în care s-a născut şi pentru cea care apoi l-a definit, dându-i măsura valorii sale. Să-ţi spui părerea despre acest tact artistic este un demers responsabil căci vorbele în, întru, sau spre sunt o interminabilă “sărbătoare a sufletului“ prin gândul cel bun.

Deşi plecat de mult, autorul este aproape de sufletul ţării sale, căci se exprimă încă în rostire românească. Este determinat de o dragoste mare. El nu urăşte, nu învinovăţeşte, iartă totul pentru ce-a fost. E greu să fii astăzi fericit, dar Ben Todică este: face ce-i place;  a găsit apa odihnei, căci stă unde-i place şi de acolo vorbeşte cu drag despre România şi despre români, cu răspundere şi motivat. Stă de vorbă cu foştii vecini, cu artiştii români, cu ambasadori sau cu universitari cu acelaşi firesc, de parcă s-ar vedea în fiecare zi, provocându-i la un exerciţiu de admiraţie pentru o altfel de cunoaştere a trecutului, cunoaştere prin iubire.

Eu cred că Ben Todică a ales Australia pentru a contempla mai bine România, ca acel artist fotograf care vrea să prindă sau să surprindă ceva unic într-o imagine inefabilă, din cel mai bun unghi.

Sunt cărţi care n-ar trebui să înceapă niciodată şi cărţi care n-ar trebui să se termine vreodată. Vă las pe dumneavoastră să încadraţi această lucrare acolo unde îi este locul, după lectura obligatorie.

Ben Todică este omul lui Dumnezeu. El ştie deja ce va răspunde la judecată când va fi întrebat ce a făcut cu dragostea pe care i-a dat-o Dumnezeu: “Doamne, sunt toţi aici, în aceste cărţi, toţi prietenii mei. Pe niciunul n-am pierdut cu voia mea“.

Vă mulţumesc.

Prof. Brânduşa Dobriţă

***


Vasilica Grigoraş


MOTTO: „Dorinţa de a şti, de a cunoaşte, de a comunica unii cu alţii şi de a împărţi din dorul şi darurile cu care am fost înzestraţi fiecare în felul său, ţine de condiţia noastră umană”. Corneliu Zeana „Trei secole după Milescu: Jurnal paralel”

Întrunirea noastră de astăzi confirmă cu brio această afirmaţie şi ne bucurăm cu toţii că ne-am găsim timp să participăm la această întâlnirea  de suflet,  noi vasluienii alături de confraţii noştrii de peste mări şi ţări: doamna Valentina Teclici şi domnul Ben Todică.

Gelu Bichinet, Constantin Donose, Vasilica Grigoraş

Aceşti prieteni apropiaţi ai Vasluiului au un destin cumva asemănător. Doritori de a căuta permanent, de  a cunoaşte şi  învăţa mereu lucruri noi, au creat o operă prin truda şi harul cu care au fost binecuvântaţi şi dăruieşte cu sufletul deschis celorlaţi rodul creaţiei lor.

Cine sunt Ben Todică  şi Valentina Teclici? Ben Todică, vasluian prin naştere, Valentina Teclici, prin  creştere şi educaţie sunt cetăţeni români pe vecie, dar au ales să plece din România, să dobândească şi alte cetăţenii în ţările lor adoptive, Australia şi, respectiv, Noua Zeelanda. Acest lucru nu i-au făcut să-şi uite rădăcinile, originea şi cultura în care s-au format. Totodată au asimilat şi cultura ţărilor în care trăiesc. Astfel au devenit bogaţi sufleteşte şi spiritual.

Dan Ravaru, Laurentiu Chiriac, Gelu Bichinet

O altă calitate comună a celor doi este polivalenţa personalităţii lor. La Ben Todică, harul literar se completează fericit  cu talentul artistic, în speţă arta cinematografică şi cu performanţa în mass media ca redactor şi producător  de emisiuni radio şi televiziune. A realizat numeroase filme.  Cea mai mare parte a producţiilor sale TV (circa 260 de filme documentare de scurt şi lung metraj privind activitatea comunităţii româneşti din Melbourne, dar nu numai) sunt disponibile şi pe You tube. Filmul DRUMUL NOSTRU a fost studiat la o Universitate din Statele Unite.  

Ca şi Ben Todică, Valentina Teclici este parcă într-o cursă de explorare continuă. Călătoreşte în marele univers natural, dar şi în universul său interior. Călătoreşte pe tărâm ştiinţific şi literar, concretizând şi confirmând harul şi talentul cu care a fost înzestrată. Valentina Teclici este doctor în sociologie, titlu pe care l-a obţinut la Universitatea din Bucureşti, sub îndrumarea academicianului Cătălin Zamfir. În Noua Zeelanda lucrează şi face cercetare conform pregătirii şi studiilor de specialitate.

Şi, o informaţie deloc lipsită de importanţă, ci dimpotrivă, ambii au familii mixte, Ben căsătorit cu chinezoaica Ming, iar Valentina cu un nativ kiwi, pe nume Robert. Aceasta înseamnă că pentru ei, iubirea nu are margini. Întreaga lor viaţă acolo, începând cu cea de familie se bazează pe iubire şi toleranţă.

Constantin Donose

De data aceasta ne mângâie inima în această săptâmână luminată de Sfânta Înviere a Domnului  cu volumele: „În două lumi”,  interviuri şi ecouri de Ben Todică  şi „Gioconda nimănui” versuri de Valentina Teclici. Şi, cum nimic nu este întâmplător, cred că aceste lucrări sunt lansate aici în ajunul sfintei sărbători a Izvorului Tămăduirii, ele fiind şi leac pentru mintea şi sufletul nostru.

Îngăduiţi-mi să spun câteva cuvinte despre „În două lumi”. În acest volum, Ben Todică acordă o atenţie deosebită şi spaţii consistente dialogurilor cu persoane şi personalităţi pe care le-a cunoscut de-a lungul vieţii. Împreună cu acestea face o investigaţie profundă a vremurilor de acum sau de mai înainte. Ben Todică prezintă lumea copilăriei în care a trăit şi lumea modernă care uneori orbeşte printr-o falsă strălucire, pe care el a sesizat-o cu dibăcie, atât prin obiectivul aparatului de filmat, cât şi prin scriitura sa. El  sfidează şi anulează spaţiul şi timpul, totul este universalitate şi contemporaneitate. Opera lui Ben se dovedeşte a fi ademenitoare şi prin combinaţia de vechi şi nou, de deja vu şi inedit, de statornicie şi libertate nebănuită, care îi asigură perenitatea, eternitatea chiar.

Cartea poate fi văzută şi ca un roman în care eroii îşi descriu pe viu propria viaţă. Astfel se desprinde o lume pământeană, bine ancorată în realitate  şi una idealizată, spirituală, ce tinde spre desăvârşire.

La Ben Todică, interviul este adevărată „maieutică”, adică arta  de a „moşi”  interlocutorul până a ajuns în profunzime, la esenţa lucrurilor şi faptelor, la  ceea ce căuta de facto. Această explorare a adâncului, a tainelor sufletului şi vieţii celor intervievaţi este închinată semenilor, pentru aflarea unor adevăruri de mult uitate sau considerate irelevante. Mesajul interviurilor plonjează de la mare distaţă, dar şi de la mare înălţime în sufletul românilor, ajunge exact la ţintă  şi impresionează prin sinceritate şi acurateţe.

Câteva cuvinte despre poeta Valentina Teclici şi cartea sa „Gioconda nimănui”.

La începutul carierei de scriitor, Valentina Teclici s-a impus cu literatură pentru copii, poezii şi proză. Unele dintre cărţi au fost lansate şi la noi în bibliotecă.  Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bucureşti, înainte de 1989.

Valurile vieţii, preocupările cotidiene şi cele ştiinţifice nu au îndepărtat-o niciodată de poezie. Realistă şi bine ancorată în vremurile trăite, visătoare şi romantică prin fire, dăruită cu har, Valentina Teclici, oriunde s-a aflat a scris poezii pe care le-a adunat în timp ca pe nişte perle de mare preţ.

În  anul 2011, cu ocazia revenirii în România,  a publicat la Editura Oscar Print din Bucureşti două volume: „Dialog” în colaborare cu huşeanca Ana Anton  şi „Gioconda nimănui”.

Stilul  poeziilor Valentinei Teclici este unul rafinat şi liber. Poeta operează cu nebănuite şi sclipitoare figuri de stil. În compoziţiile sale lirice, se dovedeşte a fi un talentat producător de metafore graţioase şi un ingenios constructor de epitete de toate soiurile. Lecturându-i poemele, uneori, apetitul pentru metaforă îţi taie respiraţia.

Opera lirică a Valentinei Teclici include în principal poezie de dragoste, poezie de nuanţă  filosofică. Este o poezie optimistă, pozitivă, ce oferă o perspectivă luminoasă asupra omului, lumii şi vieţii. Poeziile se caracterizează prin originalitate, spontaneitate şi  profunzime, calităţi determinate de sensibilitatea, înclinaţia spre meditaţie, harul şi talentul autoarei. Reflectă ceea ce este dincolo de măsurabil şi palpabil şi revelează tablouri, imagini cu o mare putere de sugestie.

Poeziile incluse în acest volum sunt reprezentative pentru creaţia poetică a Valentinei Teclici.

Autorii acestor cărţi au reuşit prin opera lor şi prin întâlnirea noastră de astăzi să construiască cel mai lung pod din lume, de peste 20.000 de mii de km, între România, Australia şi Noua Zeelanda. Creaţia lor reprezintă liantul celor două emisfere ale globului prin trăire, gândire şi simţire în condiţiile multiculturalismului din ţările care i-au înfiat, dar şi în spaţiul unui multiculturalism la nivel planetar. Ei sunt cunoscuţi în ţările în care trăiesc, în România, în Europa, Statele Unite, Canada etc. Ei sunt cetăţeni planetari.

Pentru toate acestea şi pentru multe, multe altele, felicit cu mare drag şi deplină sinceritate pe Ben Todică şi Valentina Teclici şi recomand cărţile spre lectură.

Iar acum am o datorie de suflet pe care vreau să o duc la îndeplinire. Simt nevoia să aduc mulţumiri distinşilor noştri oaspeţi din depărtări, domnului Ben Todică şi doamnei Valentina Teclici pentru că au acceptat ca astăzi să fie alături de noi. Le mulţumesc pentru încrederea cu care m-au onorat de a colabora pe plan literar, astfel continuându-mi munca de bibliotecar atât de dragă mie,  căutând cu acelaşi patos prin sertarele literaturii şi culturii române şi universale, acest lucru asigurându-mi întrucâtva vivacitatea intelectuală şi liniştea sufleteasca de când am ieşit la pensie.

Mulţumesc din suflet domnului director Bichineţ pentru înţelegerea şi delicateţea cu care m-a înţeles şi m-a încurajat mereu.  Întotdeauna m-am simţit mai mult decât binevenită în această instituţie minunată. Aceleaşi mulţumiri şi colegilor mei.

Şi nu în ultimul rând, mulţumesc dumneavoastră vasluienilor pentru că astăzi aţi ales să fiţi aici, împreună cu noi şi cu prietenii noştri din depărtare, dar aproape de sufletul nostru al tuturor.

Vasilica Grigoraş

About these ads
This entry was posted in Articole, Ben Todică, Cultura, diaspora, Valentina Teclici, Vasilica Grigoraş and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.